Ne pare rău, nu este nimic în coș.
În România, țuica de prune sau palinca, așa cum mai este ea denumită într-unele zone ale țării, este de departe cea mai apreciată băutură tare. Cele mai vechi rețete după care se fabrică țuică în ziua de astăzi datează de secole și au fost transmise din generație în generație, ca o comoară de familie prețioasă.
Chiar dacă în bacanii sau magazinele cu produse traditionale romanesti țuica și palinca se găsește din plin, mulți români continuă și în ziua de azi să fabrice astfel de licori în propria gospodărie, pentru uz personal și încântarea musafirilor.
Țuica este o băutură tare, delicioasă, produsă prin fermentarea și distilarea prunelor. Există multe persoane care numesc tot țuică băuturi fabricate din alte fructe dulci, dar, de fapt, țuica este doar din prune. Băuturile similare țuicii fabricate din pere, mere, caise sau alte fructe se numesc rachiuri.
Prima atestare a țuicii în România a avut loc în anul 1386, în Bistrița. Ea a fost menționată într-un act maghiar, sub numele de cujka. Iar termenul palincă a apărut puțin mai târziu, în anul 1630, în Slovacia. De acolo, pe filieră maghiară, aceasta a ajuns și în Ardeal și a ajuns să denumească una dintre cele mai iubite băuturi din România.
Am spus mai sus că țuica și palinca sunt una și aceeași băutură. Și într-adevăr, materia primă și modul de fabricare al acestor două băuturi sunt aceleași. Dar așa cum ne dăm seama după documentele timpurii în care au apărut denumirile celor două băuturi, se folosesc nume diferite în funcție de regiune.
De-a lungul timpului, țuica a câștigat din ce în ce mai multă popularitate în țara noastră. Oamenii o fabrică în propriile gospodării încă din cele mai vechi timpuri și chiar și în ziua de astăzi, cu toate că există atât de multe alternative pe piață, mulți români încă preferă să fiarbă mustul de prune acasă sau în gospodăriile vecine și să se întoarcă la familie cu licori limpezi și parfumate.
Se bea multă țuică în România. Se bea la botezuri și nunți, dar și la înmormântări. Se bea de fericire, dar și la supărare. Cu alte cuvinte, țuica este mereu aproape de români, indiferent de provocările prin care trec sau bucuriile pe care le încearcă.
Că așa stau lucrurile ne putem da seama și după accizele impuse de autorități pe țuica produsă în gospodării. Acum un deceniu, în anul 2013, în românii produceau an de an 130 de milioane de litri ca la carte, în mod oficial. În anul 2007 statul impunea persoanelor care produc peste 50 de litri de țuică pe an să-și înregistreze performanțele la administrațiile finanțelor publice locale și să declare care sunt cantitățile pe care preconizează că le vor obține.
În anul 2022 românii erau scutiți de la plata accizelor pentru alcoolul din fructe în limita a 50 de litri pe an, de persoană.
Este un drum lung de la livadă în pahar. Pentru a se transforma în băutura preferată a românilor, după ce au petrecut o vară întreagă scăldate în bătaia razelor de soare, în ultimele zile ale lui cuptor, prunele se culeg și se lasă la fermentat timp de aproximativ două săptămâni. Și abia apoi începe procesul de distilare.
Pentru a accelera procesul de fermentare, prunele bine coapte se adună într-un butoi încăpător, din lemn și se îndulcesc cu zahăr. Zahărul face băutura mai dulce și îi ajută pe producători să obțină rezultate bune chiar și în anii mai săraci. Aproximativ 200 de grame de zahăr la 5 kilograme de fructe sunt mai mult decât suficiente pentru o țuică de înaltă calitate. Ba chiar trebuie să ai grijă să nu exagerezi cu zahărul pentru că prea mult dulce poate altera gustul băuturii. De aceea, dacă fructele sunt suficient de coapte, e punctul de a putrezi chiar, atunci poți sări peste acest pas și lăsa natura să-și urmeze cursul firesc.
După ce au fermentat în butoi, fructele sunt transferate într-un alambic de inox sau un cazan generos și se fierb.
Cazanul se poate încălzi deasupra unui foc de lemne sau cu ajutorul unui arzător pe gaz.
Un lucru important de care trebuie să aibă grijă producătorii de țuică este închiderea etanșă a vasului în care stau fructele pentru a nu pierde nimic din bunătatea produsului finit.
În primele 10-15 minute sub cazan se poate face un foc puternic, dar apoi intensitatea lui trebuie redusă pentru ca lichidul din interiorul cazanului să fiarbă încet. Atunci când se grăbește fierberea se tulbură distilată și gustul și aroma produsului finit au de suferit.
Ca să se obțină o băutură cât mai limpede, la gura țevii de scurgere a serpentinei, acolo pe unde se scurge țuica, se așează o cratiță cu un tifon, prin care să se filtreze toate impuritățile.
La fiecare proces de distilare se obțin trei tipuri de țuică:
Dintre acestea, doar mijlocul este bun pentru consum. Fruntea care iese prima, așa cum sugerează și numele, este o băutură cu o concentrație de alcool foarte mare, de peste 70%, care conține alcool metilic și alte substanțe toxice, care îi conferă un miros înțepător. Coada pe de altă parte este foarte slabă și are un gust acru. Mijlocul în schimb este țuica adevărată, sau foarte aproape de ceea ce numim noi țuică deoarece și țuica, la fel ca oricare tip de tărie, are nevoie de un timp de învechire pentru a-și accentua calitățile.
Ca oricare alt tip de alcool, ca să nu-și piardă din tărie, țuica de prune se păstrează în vase închise ermetic. Imediat după distilare, se aruncă primul litru de alcool obținut și mijlocul se colectează, se amestecă și se pune apoi în butoaie de dud ori stejar sau damigene astupate cu dopuri din cauciuc.
Producătorii cu experiență obișnuiesc să pună țuica la maturare pentru o perioadă de minim 6 luni înainte de a se înfrupta din ea.
Ca să obții acasă o țuică foarte bună din punct de vedere calitativ, trebuie să ai în primul rând o cantitate mare de prune. O bună parte din această cantitate se va pierde prin fermentare și distilare și de aceea cu cât ai mai multe prune, cu atât și cantitatea de prune obținută va fi mai mare.
Orientativ, pentru o cantitate de de 50 de litri de țuică de 45-50 de grade ai nevoie de 10 găleți de prune cât mai bine coapte.
Cele mai bune prune sunt cele mărunte, dar foarte dulci și parfumate, care acumulează sub coaja lor o cantitate mare de zahăr deoarece zahărul are un cuvânt important de spus în ceea ce privește tăria.
Dacă nu dispui de o cantitate atât de mare de prune, mai bine faci mai puțină țuică deoarece nu se recomandă utilizarea prunelor necoapte și nici a impurităților cum ar fi crenguțele sau frunzele de prun care nu numai că schimbă complet gustul băuturii, dar compromit și procesul de fermentare.
Pe de altă parte, nu trebuie să te ferești de prunele care au început să putrezească. Drojdiile de pe suprafața cojii lor sunt exact ceea ce îți dorești în butoiul de fermentare și dacă acestea nu se găsesc în cantitate suficientă, vei fi nevoit să adaugi suplimentar un plic de drojdie de bere.
Dacă îți dorești o țuică mai dulce, așa cum am scris și mai sus, poți adăuga puțin zahăr. Dar ai grijă să-l diluezi mai întâi în apă fierbinte înainte de a-l pune în butoi.
Chiar dacă sunt mai scumpe butoaiele din lemn, investește în ele și nu folosi pentru fermentare butoaie de metal care se oxidează întrucât gustul produsului finit se poate altera din cauza lor. Dacă nu ai altă soluție, mai poți folosi butoaie din plastic, dar evită metalul cu orice preț.
De asemenea, atunci când umpli butoiul, ai grijă să lași puțin loc liber pentru fermentare. Dacă nu, boasca se va ridica și la un moment dat va da pe afară.
Peste butoiul cu prune puse la fermentat se pune o folie de plastic sau un capac. Căldura din butoi va accelera procesul de fermentare și cu cât acesta se termină mai repede, cu atât poți să începi mai devreme distilarea.
Timpul necesar pentru fermentare depinde de cantitatea de zahăr pe care o conțin prunele. Uneori sunt suficiente doar două săptămâni, alte ori sunt necesare trei sau poate chiar puțin mai mult.
Îți dai seama că procesul de fermentare s-a încheiat când nu se mai zăresc musculițe de oțet care să dea târcoale butoiului cu boască.
Consumul moderat de țuică de prune oferă organismului câteva beneficii extraordinare. Țuica este o sursă valoroasă de antioxidanți care ajută la combaterea stresului oxidativ din organism, reducând riscul de boli cronice precum cancerul și bolile de inimă.
De asemenea, consumul moderat de țuică de prune stimulează digestia și previne constipația datorită conținutului său de fibre și substanțe naturale.
Pentru că prunele sunt bogate în vitamina C și alte substanțe nutritive, care pot sprijini sistemul imunitar, țuica ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și bolilor.
Consumul moderat de țuică de prune poate avea un efect benefic și asupra sănătății inimii, prin creșterea nivelului de colesterol bun din organism și reducerea riscului de boli cardiovasculare.
Și în final, consumul moderat de țuică are un efect relaxant, contribuind la reducerea stresului și anxietății în anumite situații.
Toate beneficiile enumerate mai sus cu privire la consumul de țuică de prune sunt asociate cu consumul moderat și responsabil de țuică. Atunci când consumăm țuică, chiar dacă ne este atât de familiară, trebuie să ne reamintim că bem alcool și la fel ca în cazul oricărui alt tip de alcool, consumul excesiv poate determina probleme grave de sănătate, inclusiv dependență, creștere în greutate și alte efecte negative asupra organismului. De asemenea, dacă suferi de anumite afecțiuni, înainte să consumi alcool, este bine să-ți consulți medicul pentru a afla care sunt riscurile la care te expui și să previi eventualele neplăceri.
Dacă ți-e poftă de un pahar palinca sau țuică tare, dar nu ai resursele necesare pentru a o produce acasă, atunci oferta Distileriile Tomșani îți va satisface pofta cu siguranță. Colecția noastră de produse conține băuturi din cele mai diverse, cu o concentrație mare de alcool, un gust echilibrat și arome minunate.
Să încerci țuică de prune rețete pe cont propriu este o idee minunată. Dar mai simplu și la fel de gustos este să cumperi de la un producător de încredere, care pun un accent deosebit pe calitate.
Tot în oferta noastră, te invităm să descoperi și seturi de pahare apa sau băuturi tari, pentru o experiență de degustare excepțională!
Lasă un răspuns